duminică, 10 septembrie 2017

SERI



SERI

Sunt seri când se aud în surdină
sunetele întârziate ale eternității
în turle aurite de biserici se ciocnesc
razele de metal ruginit ale cerului
iar cerșetorii risipiți pe la porți
se apleacă să ia cele câteva centime
lăsate de mâinile trecătorilor

Trupul li se îndoaie ca ceara
dar nu fac plecăciunile din plăcere
ci din încercarea de a fi mai aproape
de pântecul apelor saturate de alge
cu mări de tăcere scufundată în adâncuri
cu ramuri de pomi care cresc în derivă
prefacute în insule mici de corali

Drumurile duc undeva la o margine
melcii se urcă pe aracii umezi
fără să știe de ce și cum lunecă
unde se mișcă la umbra înserării 
până pământul le strânge pe toate
la pieptul puternic, plin de putreziciune
pentru a petrece încă o noapte


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu