sâmbătă, 5 august 2017

POESIS*




POESIS
(în memoria lui Leonard Tuchilatu)

Cu poezia te îndepărtezi
de lume, ca de urmele lăsate.

Te scoli în zori și pare că visezi
un munte ce se mișcă sub zăpadă.

O punte care iată a căzut,
lăsând în aer arcul său romanic.

Lumina, ca într-un triptic tăcut,
pogoară peste urbea nostră, harnic.

Chiar dacă vine Noul început,
cu poezia, deh, nu se pactează...

Nu poți să pui trecutul ”la trecut”,
iar viitorul nu e-un pui de barză.

Învață să privești fără să vezi
și caută cu ochii prin pustie.

Cu poezia te îndepărtezi,
ca cineva din urmă să îți vie. 

*A.L., poezie de autor

POESIS

(En memòria de Leonard Tuchilatu)

Amb la poesia t’allunyes
del món, com de les ombres deixades.

Et lleves a l’alba i pareix que somies
una muntanya que es mou sota la neu.


Un pont heus ací que ha caigut,
deixant en l’aire el seu arc romànic.

La llum, com en un tríptic callat,
descendeix a la nostra urbs, faenera.

Encara que vinga el Nou Començ,
amb la poesia, compte, no es pacta...

No pots criar el passat “en el passat”,
i el futur no és un nadó de cigonya.

Aprén a mirar sense veure
i busca amb els ulls pel desert.

Amb la poesia t’allunyes,
com algú que vinga darrere de tu.
 
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ


Un poema de Sago Say (SAGRARIO HERNÁNDES)*



Fotografia postată de Manuel Olivas Jiménez.

***
A las doce menos cuarto de mi vida
los tacones gastados
y a media luz los ojos.
Esa hora
en que las sombras aman
los cuerpos medio rotos
y los relojes mueren en la boca
azul de las mañanas.
En esa hora cínica
acostumbrada al eco del vacío
comienza el retroceso hacia mí misma.

***
La ora douăsprezece fără un sfert al vieții
am tocurile uzate
și ochii pe jumătate închiși.
E ora
când umbrele iubesc
corpurile înjumătățite
iar orologiile muțesc pentru totdeauna
în gura albastră a dimineților.
La această oră cinică
obișnuită cu ecoul vidului
începe întoarcerea în mine însumi.


*trad. al rumano por A. Langa

marți, 25 iulie 2017

BONSAI*

***
Copacul cel mic,
într-o glastră, pe masă,
crescut printre flori.

***
El pequeño árbol
crece en una maceta,
entre las flores.

***
Aquell arbret,
en un test, a la taula,
creix entre flors..

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

duminică, 23 iulie 2017

PĂDURE DUPĂ INCENDIU*




PĂDURE DUPĂ INCENDIU

Să fie oare reală
fiara ce dă ocol pădurii,
fără să aibă curajul să intre în ea?

A ars totul acolo,
copacii până la rădăcini,
cărarea cea ce ducea printre ramuri.

Focul nu lasă urme,
doar niște semne pe unde a trecut,
ieșite pe ici-colo deasupra pământului.

Pajiștea a rămas un peisaj
amăgitor în mijlocul arborilor,
fund de mare secată până la ultima picătură.

Fiară chiar pare a fi reală,
are colții înnegriți de la fumul albicios,
ce iese rotocoale de prin tulpini, ca din hornuri.



BOSC DESPRÉS DE L’INCENDI

Serà potser real
la fera que rodeja el bosc,
sense tindre el valor d’entrar-hi?

Allà ha cremat tot,
els arbres fins als arrels,
aquell camí que duia per entre les branques.

El foc no deixa empremtes,
només alguns senyals per on ha passat,
eixits ací i allà sobre la terra.

El prat ha romàs un paisatge
engalipador enmig dels arbres,
un fons de mar assecat fins a la darrera gota.

La fera, però, sembla ser real,
té ullals ennegrits del fum blanquinós,

que ixen volutes de les tiges, com dels fumerals.

*Poema d'ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

luni, 17 iulie 2017

MÂINI

















MÂINI

Când nu mai știm să trăim
ne depărtăm într-atât unul de altul, 
încat degetele nu ajung să se mai atingă.

Atunci cădem pe o parte
iar mâinile ni se asază pe piept, 
ca niște aripi obosite de prea mult zbor.

Capul devine stană de piatră, 
unde nu poate să stea nici un fluture 
fără ca să rupă cercul arzând de lumânări.

Mainile noastre vor fi singurele
care vor încerca să ne atingă inima 
înainte ca aceasta să înceteze să bată.

©Andrei Langa

marți, 4 iulie 2017

Poema de Mark Strand (trad. al rumano*)



(Summerside, Isla del Príncipe Eduardo, 11 de abril de 1934 –
Nueva York, 29 de noviembre de 2014. Poeta, ensayista y traductor estadounidense nacido en Canadá. Poema escogido del muro de Facebook de Mauricio Alfreo Escribano. Foto via Wikipedia).

***
En el campo
soy la ausencia
del campo.
Siempre
es así.
En donde esté
soy lo que falta.
Cuando camino
parto el aire
y siempre
el aire viene
a llenar los espacios
en donde estuve.
Todos tenemos razones
para movernos.
Yo me muevo
para mantener las cosas completas.

***
Pe câmp
sunt lipsa de prezență
a câmpului.
Mereu
se întâmplă așa.
Unde nu m-aș afla
sunt ceea ce-i lipsă.
Când pășesc
împing aerul în părți
și mereu
se întoarce aerul
pentru a umple spațiile
unde am fost.
Toți avem destule motive
pentru a ne mișca.
Eu mă mișc
pentru a menține lucrurile integre.

*poema traducido al rumano por Andrei Langa