miercuri, 23 noiembrie 2016

Un poema de SARA CASTELAR LORCA (trad. al rumano*)


***
La tristeza no tiene bordes,
como la eternidad o el miedo.
Hay un principio acuoso en todos los finales,
esa lengua de río que escribe la certeza
en los ojos de nadie.

Vuelvo a mi corazón,
a la crueldad de la balanza,
a la derrota.

***
Tristețea nu are margini,
precum le are eternitatea sau frica.
Există un început fluid pentru toate sfârșiturile,
astă limbă cursivă ce reflectă certitudinea
în ochii nimănui.

Revin la a mea inimă,
la bestialitatea balanței.
la propria derută.


*A.L.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu