Poema de ISABEL REZMO (trad. al rumano)

***

Copaci situați în stânga, în dreapta,

prin câmpul arid al insurgenței,

pe mal, pe costișă, la nord sau la est,

jos sau sus.

Pe masă, în talgerul gol sau plin.

Vârfuri de crengi uscate, albastre, descoperite,

acoperite, oblice, ambigui,

însă... eu privesc spre terasă

și citesc printre liniile neîntrerupte.

Niciuna din ele nu mă plesnesc,

năravașii sunt bine struniți.

Cu durere caut jumătatea care nu mă exprimă.

***

Árboles situados a izquierda, a derecha,
entre el páramo de la insurgencia,
en la orilla, en la ladera, al norte o al oeste,
arriba o abajo.
Encima de la mesa, en el plato vacío o lleno.
Extremos de ramas secas, azules, abiertas,
cerradas, oblicuas, ambiguas,
pero....yo miro en la terraza
y leo entre las líneas continuas.
Ninguna me salpica,
los corceles están sujetos.
Tristemente busco la media naranja que no me exprima