SUFLETUL SATULUI de Lucian Blaga (trad. în spaniolă)

SUFLETUL SATULUI

Copilo, pune-ţi mâinile pe genunchii mei.

Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.

Aici orice gând e mai încet,

şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,

ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,

ci adânc în pământ undeva.

Aici se vindecă setea de mântuire

şi dacă ţi-ai sângerat picioarele

te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.

Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,

ca un miros sfios de iarbă tăiată,

ca o cădere de fum din streşini de paie,

ca un joc de iezi pe morminte înalte.

Din volumul “În marea trecere” (1924)

 

EL ALMA DEL PUEBLO

Mi niña, pone tus manos sobre mis rodillas.

Yo creo que la eternidad nació en el pueblo.

Allí cualquier pensamiento es lento,

Y el corazón latiere raramente,

Y aparecer no golpea dentro del pecho,

Si no en un sitio muy profundo de la tierra.

Aquí se cura la sed del redimir

Y si te están sangrando los pies

Te sentarás encima de un fogón de barro.

Mira, es tarde.

El alma del pueblo aletea arreador,

Así como una aroma tímida de hierba tajada,

Así como una caída del humo desde los aleros de pajas,

Así como un juego de corderos sobre las tumbas altas.

(trad. en castellano por Andrei Langa)