”Amintirile sunt unelte sensibile cu ajutorul cărora răscolim trecutul” (interviu realizat de Valentina Basoc)

”Amintirile sunt unelte sensibile cu ajutorul cărora răscolim trecutul”, interviu cu Andrei Langa*

Valentina Basoc: - Cum v-au rămas întipăriți în memorie anii de studenție petrecuți la Universitatea de Stat din Moldova?

Andrei Langa:  - Cei cinci-șase ani de studenție au fost trăiți intens atât la nivel spiritual, cât și material. În toată acea perioadă de studii încercasem cumva să recuperez ”timpul pierdut”, mă refer în mod special la cei doi ani în care m-am aflat în ”slujba patriei sovietice”...  Mi-a displăcut dintodeauna tertipurile sistemului comunist, iar atunci văzusem pe viu cum a eșuat ”perestroika” gorbaciovistă și cum se apropia cu rapiditate momentul destrămării Imperiului sovietic. Iată de ce orice soi de manifestare a ideologiei de partid mi s-a părut penibil și abuziv, direcționată în mod conștient împotriva spiritului liber.

V.B:  - Prin ce v-a atras atenția Facultatea de ziaristică și filolgie a Universitătii de Stat?

A.L.: - De fapt, încercasem mai întâi să intru la studii la Facultatea de istorie a USM, chit că beneficiasem de o pregătire serioasă în domeniu, ce se datora mai cu seamă regretatei profesoare de istorie Ana Dudnic, cea care a predat cu pasiune zeci de ani la rând acest obiect de studiu elevilor din școala medie din satul natal Milești. Din păcate, atunci nu trecusem concursul de admitere, poate din motiv că eram prea încrezut în forțele proprii, poate și din cauza că era prea mare numărul aspiranților dornici de a deveni istoricieni. Așa că abia după cătănie mi-a reușit tentativa, când alesesem să fac studiile la altă facultate, adică la ziaristică. Publicasem deja numărul necesar de articole (șase la număr!) pentru admiterea la facultate. Mai mult ca atât, îndată după revenirea la vatră îmi apăruseră primele versuri în paginile ziarului ”Tinerimea |Moldovei/Tineretul Moldovei”, la rubrica ”Poșta literară”, susținută de cunoscuții poeți și ziariști Constantin Olteanu și Vsevolod Cernei. Ziaristica și poezia pe care le îmbinam fericit pe atunci erau o condiție sine qua non pentru ca totul să funcționeze în regimul de viață aproape ascetic pe care îl respectam cu unele abateri pe atunci.

V.B.: - Credeți că sunt absolut necesare studiile superioare pentru ați asigura un viitor de succes?

A.L.: - În primul rând, nu cred că studiile superioare îți pot asigura succesul în viață.  Paradoxul e că, într-un capăt de țară ca a noastră, oamenii studioși sunt în majoritatea lor tratați cu indiferență sau chiar cu ură ascunsă de către semenii lor (e vorba de o mai veche atitudine bolșevică (!)). Se știe doar că majoritatea guvernanților actuali au o pregătire intelectuală aproximativă, iar mulți dintre ei sunt marcați de mentalitatea comunistă. De aici și viziunea asupra lumii a oamenilor de rând, în marea lor parte apolitici, obișnuiți să se ghideze după ideile și viziunile vetuste ale aleșilor lor, lucruri ce li se inoculează prin intermediul mass-media sau direct de la tribună. 

V.B.: - Care sunt cele mai frumoase amintiri trăite în anii de studenție?

A.L.: - Amintirile sunt unelte sensibile cu ajutorul cărora răscolim trecutul: afânăm pământul dur al timpului pentru ca să sădim sentimentele noastre sincere... Trebuie să reconfirm un adevăr știut de toată lumea că, pe lângă activitățile relaționate propriu-zis cu procesul de învățământ de la Alma Mater, cele mai frumoase momente din perioada studenției se consumau la începutul toamnei, când eram obligați să ne deplasam cu toți colegii de facultate pentru ca să ajutăm la strânsul roadei gospodăriile agricole din republică. În ultimul an de studii, 1991, mi s-a născut primul fiu și tot în acelaș an am fost angajat în calitate de corespondent titular la ziarul ”Tinerimea Moldovei/Tineretul Moldovei”, începându-mi totodată activitatea științifică la Institutul de Literatură și Folclor al AȘM.

V.B.: - Orice student are profesori de care se atașează si care îi devin apropiați sau chiar prieteni. S-a întâmplat la fel si în cazul dvs? Cum vi-i amintiți pe profesorii de la facultate?

A.L: - Profesorii cei buni rămân să ne învețe carte și în afara aulelor. Iată doar câteva nume de profesori dragi mie, care îmi vin acum în memorie: Tamara Cristei, Dumitru Coval, Serafim Isac, Mihai Guzun, Victor Moraru, Gheorghe Marin, Ion Mocreac, Silvia Grossu, Sergiu Pavlicenco ș.a.

V.B.: - Sunteți autorul a câtorva plachete de versuri, de asemenea ați semnat și monografia satului natal ”Mileștii Mari. O istorie rescrisă”. Pe lângă toate astea mai sunteți cunoscut și pentru faptul că aveți la  activ mai multe traduceri din creația poeților de limbă spaniolă, clasici și contemporani. De unde această pasiune pentru poezia spaniolă?

A.L.: - Ideea cărții despre istoria satului Milești a aparținut primarului Petru Leucă, el ocupându-se și de colectarea fondurilor pentru susținerea financiară a acestui proiect editorial, realizat împreună cu istoricul Zinaida Șofranschi și poetul/fotograf Dumitru Maxim. Pasiunea pentru limba și literatura spaniolă, ca să răspund până la capăt la întrebare, nu a apărut din senin, ci vine implicit din îndelungata ședere în Spania și se datorează cunoașterii oamenilor și culturii de aici. Începând din primăvara anului 2002, mă aflu până în prezent într-o continuă deplasare de serviciu. Rezultatele acestui periplu iberic îl puteți găsi reflectat în partea a doua a C.V.-ului de mai jos*. 

V.B.: - Încă din anul  2001 sunteți membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, credeți că munca scriitorilor este suficient de apreciată la noi în țară?

A.L.: - A fi scriitor nu este o treabă ușoară nicăieri în lume. Puțini, chiar foarte puțini autori își câștigă existența din comercializarea cărților pe care le scriu și le editează. Piața de cărți abundă în titluri și nume de autori obscuri, valoarea artistică, creația propriu-zisă pierzându-și din autenticitate. Multe cărți bune de poezie sau proză rămân în varianta de manuscris, altele sunt publicate on-line. Internetul pare să fie panaceul pentru mai mulți scriitori care vor să-și publice opera. Aprecierile pertinente pot să le dea doar specialiștii, adică criticii literari veritabili, dar aceștia pot fi numărați pe degete la noi în republică, iar cei din afară nu au nici un interes să se implice. Se impune, așadar, crearea unei instituții de învățământ de profil, așa cum există în multe țări ale lumii, dar lucru acesta nu cred că îi interesează pe guvernanții de la Chișinău... 

V.B.: - Dacă nu ați fi mers la Facultatea de Ziaristică, care altă cale ați fi fost dispus să o urmați? La moment sunteți plecat în străinătate, în Spania, ce va motivează să va aflați așa departe de casă?

A.L.: - Ziceam mai sus că, după absolvirea școlii medii, intenționam să-mi continui studiile la Facultatea de istorie a USM. Puțin mi-a lipsit să ajung și să o fac pe istoriograful, m-am regăsit însă în alt domeniu apropiat de activitate. Ori, istoria literară și literatura în general sunt imposibil de conceput fără o documentare amplă, fără date și fapte reale culese din trecut. Vin cu asemenea afirmație reieșind din propria experiență, acumulată în cei peste zece ani de muncă în cadrul Institutului de Literatură a AȘM. Odată plecat din cadrul acestei instituții - plecare abruptă și cu atât mai dureroasă – nu mi-a dispărut niciodată în toți acești ani dorința să revin acolo. Adevărul e că la scurt timp după ce am ajuns peste hotare mi-am rezolvat toate problemele financiare. Mă simt însă în pielea protagonistului autorului Camil Baltazar din  ”Întoarcerea poetului la uneltele sale” volum de eseuri citit încă în anii de studenție, când lecturam cu nesaț cărțile luate cu împrumut de la Biblioteca Națională.   

V.B.: - Ce calităţi v-a educat universitatea? Considerați ca Universitatea de Stat din Moldova este o instituție de învățămând superior de prestigiu? După părerea dvs., cum s-a schimbat imaginea Universității de Stat din perioada în care ați fost student pină în prezent?

A.L.: - Nu știu dacă o instituție superioară de învățământ poate să educe anumite calități studenților pe care îi încorporează. Odată ce ai intrat în aula universitară înseamnă că ai deja formate calitățile morale necesare pentru propria dezvoltare intelectuală, profesorilor rezervânduli-se rolul de a alimenta apetența pentru cunoștințe a învățăceilor. După părerea mea, o asemenea tratare a relației ”student-profesor” duce la creșterea prestigiului oricărei instituție de învățământ. Imaginea USM-ul apărută dintr-o asemenea perspectivă o văd tot mai deslușită. În ce privește Facultatea de Jurnalism, bucură faptul că în prezent, de rând cu profesorii care mi-au predat și mie odinioară, lucrează câțiva colegi care au absolvit facultatea la începutul anilor nouzeci.. Faptul în sine vorbește despre un proces firesc și util al schimbului de generații.   

Valentina Basoc, studentă USM, fac. Jurnalism

*Andrei LANGA, Curriculum vitae

Născut la 14 iulie anul 1965, originar din comuna Milești (r-nul Nisporeni). Absolvent al Facultății de Ziaristică a Universității de Stat din Moldova (1986 - 1991).

I.

Colaborator științific superior al Institutului de Literatură și Folclor al Academiei de Științe din Moldova (1991-2003); corespondent titular la ziarul Tineretul Moldovei (1991-1992); redactor-prezentator al emisiunii literare Bumerang, programul II Luceafărul, Radioul Național (1992); corespondent titular la revistele Glasul Națiunii, Patria Tânără și Fotbal Hebdo (1993-1995); doctorand al Institutului de Literatură și Folclor al A.Ș.M. (1994-1997), premiul Academiei de Științe din Moldova pentru cartea Leonard Tuchilatu. Creație prin destin (1997); susține teza Manifestări expresioniste în poezia română: evoluție și formulă poetică, i se acordă titlul de doctor în filologie (1997); membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2001). prezent cu versuri pe paginile revistelor Literatura și Arta, Columna, Limba Română, Basarabia etc.; a editat micromonografia Leonard Tuchilatu. Creație prin destin (Vasile Cârlova, București, 1996), placheta de versuri Pe când se vor trezi zeii (Prut Internațional, Chișinău, 1999), studiul literar Expresionismul în poezia română: de la Lucian Blaga la Leonard Tuchilatu (Prut Internațional, Chișinău, 2001) și placheta de versuri Copacul călător (Democrația, București, 2007); a publicat în presa republicană un șir de portrete literare: George Meniuc. Tentația poeziei moderne; Leonida Lari. Viziuni metafizice; Leonard Tuchilatu. Revelație și mister; Lidia Istrati. Starea de adevăr; Alexandru Gromov. Magnetismul culturii române; Vasile Coroban. Deschiderea spiritului critic spre universalitate etc.

II.

Între anii 2009-2011 a colaborat la revista Român în Lume (Madrid, Spania); are la activ mai multe traduceri din creația poeților de limbă spaniolă, clasici și contemporani, publicate în reviste de specialitate din România și R.Moldova (José Hierro, Miguel de Unamuno, Octavio Paz, Pere Bessó, Ana Muela Sopeña, Andre Cruchaga, Mercedes Ridoci, Francisco Basallote, Leticia Garriga, Pilar Iglesias Torre ș.a., versurile sale apărând pe paginile revistelor Alkaid (Valladolid, Spania) și Verbo(des)nudo (Cile); a obținut premiul revistei electronice "Katharsis" pentru traducerea în spaniolă a volumului de poeme Copacul călător-“El árbol viajero”  (Santander, 2008); Tambor de Agua/Tambur de Apă (poezie, trad. din spaniolă, aut. Leticia Garriga, Mexic, 2012); Cuaderno de ceniza/Tablou de cenușă (poezie, trad. din spaniolă, aut. André Cruchaga, El Salvador, 2013 (în colab.)); Muzicianul mut/El músico mudo (poezie tradusă din limba română de autor, Barcelona, 2014); Paisaje interior/Peisaj interior (poezie haiku, trad. din spaniolă, aut. Leticia Garriga, 2014, Mexic; în anul 2010, împreună cu istoricul Zinaida Șofranschi a editat volumul "Mileştii Mari. O istorie rescrisă"(Tipografia Centrală, Chișinău), iar începând cu primul trimestru al anului 2009 administrează un blog personal (www.barometrubasarabean.blogspot.com), unde postează articole și propriile creații literare, precum  și diverse traduceri din spaniolă în română și viceversa, colaborând cu mai mulți scriitori din Spania și țările Americii Latine.