(fratelui Ion, in memoriam)
Traieşte fără suflu-n cimitire
şi ştie totul făr-să bănuiască.
El e acel, acel care-i salută
pe oamenii cu umbrele uitate.
Copacii de aici îi sunt prieteni,
cu ei împarte din a sa trăire.
Respiră flori în timpul primăverii,
în toamnă se hrăneşte doar cu fructe.
Nu ştie nimeni unde-i e locaşul,
deşi se află, el, în fiecare.
De unul singur sau cu multă lume,
trăieşte fără suflu-n cimitire.
Sin aliento
(en memoria de mi hermano Ion)
Sin vida vive en los cementerios
y lo sabe todo sin poder saberlo.
Él es aquel, aquel que saluda
a las sombras de los hombres olvidados.
Aquí los árboles son sus amigos,
con ellos comparte su vida.
Respira flores en el mes de mayo
y en otoño come sólo frutas.
Nadie sabe dónde encontrarle,
aunque en cualquier lugar se encuentra.
En solitario o con mucha gente,
sin vida vive en los cementerios.
(en memoria de mi hermano Ion)
Sin vida vive en los cementerios
y lo sabe todo sin poder saberlo.
Él es aquel, aquel que saluda
a las sombras de los hombres olvidados.
Aquí los árboles son sus amigos,
con ellos comparte su vida.
Respira flores en el mes de mayo
y en otoño come sólo frutas.
Nadie sabe dónde encontrarle,
aunque en cualquier lugar se encuentra.
En solitario o con mucha gente,
sin vida vive en los cementerios.
Salvamarii
Femeie salvată, adusă de valuri,
funie înfășurând corpul ei nud.
Albatroși bătrâni ce își scutură aripile
la înălțimi mari de unde nu se aud.
Mâini de bărbat ce dezleagă nodurile,
eliberând părți de corp din strânsoare.
Peștișori argintii sarind de sub funie,
căzând în ochii ființelor salvatoare.
Femeie salvată, adusă de valuri,
funie înfășurând corpul ei nud.
Albatroși bătrâni ce își scutură aripile
la înălțimi mari de unde nu se aud.
Mâini de bărbat ce dezleagă nodurile,
eliberând părți de corp din strânsoare.
Peștișori argintii sarind de sub funie,
căzând în ochii ființelor salvatoare.
Los socorristas
Mujer salvada, traída por las olas,
una cuerda sujeta su cuerpo desnudo.
Viejos albatros sacuden sus alas
en las alturas donde no llegan los ruidos.
Manos de hombres desatan la cuerda,
poco a poco liberando su cuerpo.
Peces plateados saltan a la vista,
se meten en los ojos de los socorristas.
Mujer salvada, traída por las olas,
una cuerda sujeta su cuerpo desnudo.
Viejos albatros sacuden sus alas
en las alturas donde no llegan los ruidos.
Manos de hombres desatan la cuerda,
poco a poco liberando su cuerpo.
Peces plateados saltan a la vista,
se meten en los ojos de los socorristas.
Dispariţia
Rătăcim printre fulgi, unde doarme abisul,
unde buzele mării se sărută cu visul.
Coborâm sau urcăm scara fără de trepte
pe direcţia dublă a liniei drepte.
Sprijinim văzul mut într-un punct reflector,
respirând rar văzduhul cu păsări în zbor.
Ne loveşte o bilă (e un joc de popice...)
şi cădem ca şi când nici n-am fost pe aicea.
Rătăcim printre fulgi, unde doarme abisul,
unde buzele mării se sărută cu visul.
Coborâm sau urcăm scara fără de trepte
pe direcţia dublă a liniei drepte.
Sprijinim văzul mut într-un punct reflector,
respirând rar văzduhul cu păsări în zbor.
Ne loveşte o bilă (e un joc de popice...)
şi cădem ca şi când nici n-am fost pe aicea.
La desaparición
Nos perdimos allá donde duerme el infierno,
donde el mar con sus olas besa el sueño.
Bajamos y subimos, hay una meta
hacia la doble dirección de la línea recta.
Nos perdimos allá donde duerme el infierno,
donde el mar con sus olas besa el sueño.
Bajamos y subimos, hay una meta
hacia la doble dirección de la línea recta.
Apoyamos la vista en un punto
reflectante,
respirando un aire con aves errantes.
Al final nos impacta (es un juego de bolos...)
algo hiperbólico, y ya no estamos.
respirando un aire con aves errantes.
Al final nos impacta (es un juego de bolos...)
algo hiperbólico, y ya no estamos.
APOCALISA TERESTRA
Dormitez pe marginea unei mingi de foc şi pară,
în jur jivine muribunde, cu viscerele ieşite afară.
Munţi înarmaţi până în piscuri apar din mare cu miile,
mitraliind din înalturi pădurile şi câmpiile.
Dinozaurii urlă demonic, cutremurele curmă
orice speranţă de viaţă, ucigându-le turma.
Nori de cenuşă trec printre dinți spre soare:
cineva naşte aici, altcineva moare.
Apocalipsis terrestre
Te duermes al borde de una bola de fuego y llamaradas,
el panorama es de fieras con los intestinos fuera del cuerpo.
Montes armados hasta sus picos han salido de los mares,
tiroteando desde el cielo los bosques y los valles.
Se oyen lejanos aullidos de dinosaurios, los terremotos
terminan con la esperanza de salvarse, lo destruyen todo.
Cenizas tamizadas por los dientes se alzan hacía el sol:
alguien nace aquí y alguien desaparece.
Te duermes al borde de una bola de fuego y llamaradas,
el panorama es de fieras con los intestinos fuera del cuerpo.
Montes armados hasta sus picos han salido de los mares,
tiroteando desde el cielo los bosques y los valles.
Se oyen lejanos aullidos de dinosaurios, los terremotos
terminan con la esperanza de salvarse, lo destruyen todo.
Cenizas tamizadas por los dientes se alzan hacía el sol:
alguien nace aquí y alguien desaparece.
Aura
timpului
Eşti un far aprins, un semnal luminos;
arzi de la sine cu faţa spre mare.
Sus, pe stâncă, un trunchi de copac călător
stă alături de tine ca o rememorare.
Trunchiul n-are puteri să străbată genuni,
nu poate să fie ca altădată.
Dar inelele lui nasc lumină de lemn,
aura anilor, multiplicată.
Eşti un far aprins, un semnal luminos;
arzi de la sine cu faţa spre mare.
Sus, pe stâncă, un trunchi de copac călător
stă alături de tine ca o rememorare.
Trunchiul n-are puteri să străbată genuni,
nu poate să fie ca altădată.
Dar inelele lui nasc lumină de lemn,
aura anilor, multiplicată.
El aura del tiempo
Eres un faro encendido, una señal luminosa;
ardes girando hacia al mar.
En la roca estás cerca de un tronco,
un árbol caído para rememorar.
Este tronco sin fuerza no penetra abismos,
nada podrá volver a ser como antes.
Eres un faro encendido, una señal luminosa;
ardes girando hacia al mar.
En la roca estás cerca de un tronco,
un árbol caído para rememorar.
Este tronco sin fuerza no penetra abismos,
nada podrá volver a ser como antes.
Pero sus anillos dispersan una
luz de madera,
el aura del tiempo, multiplicada.
el aura del tiempo, multiplicada.
Marțianul
Spaţiu creat dintr-o multitudine de geamuri suprapuse:
cu un singur gest necugetat spargi pe rând
pereţii din sticlă aerogenă, cu degetele gelatinoase
dai în lături puzderia de planete din univers,
iar cu privirea piezişă pătrunzi abuziv abisul.
Ţii în mâini o spadă cu puteri paranormale
(luată probabil dintr-un film de science fiction),
spinteci burta moale a văzduhului, îi scoţi intestinele
de tânăr narcisiac, cu miros matern de matiolă,
şi ţi le pui la gât drept trofeu de război.
Spaţiu creat dintr-o multitudine de geamuri suprapuse:
cu un singur gest necugetat spargi pe rând
pereţii din sticlă aerogenă, cu degetele gelatinoase
dai în lături puzderia de planete din univers,
iar cu privirea piezişă pătrunzi abuziv abisul.
Ţii în mâini o spadă cu puteri paranormale
(luată probabil dintr-un film de science fiction),
spinteci burta moale a văzduhului, îi scoţi intestinele
de tânăr narcisiac, cu miros matern de matiolă,
şi ţi le pui la gât drept trofeu de război.
El marciano
Espacio creado por múltiples ventanas superpuestas:
con un solo gesto irreflexivo rompes una a una
las paredes frágiles del aire, con los dedos gelatinosos
apartas los innumerables planetas del universo
y, de reojo, penetras subreticiamente en el abismo.
Tienes en tus manos una espada con poderes paranormales
(robada probablemente de una película de ciencia ficción),
haces un corte en la panza del aire, le sacas las entrañas
de joven narcisista, que tienen olor materno de magnolia,
y te las cuelgas del cuello como trofeos de guerra.
Espacio creado por múltiples ventanas superpuestas:
con un solo gesto irreflexivo rompes una a una
las paredes frágiles del aire, con los dedos gelatinosos
apartas los innumerables planetas del universo
y, de reojo, penetras subreticiamente en el abismo.
Tienes en tus manos una espada con poderes paranormales
(robada probablemente de una película de ciencia ficción),
haces un corte en la panza del aire, le sacas las entrañas
de joven narcisista, que tienen olor materno de magnolia,
y te las cuelgas del cuello como trofeos de guerra.
Sigiliul
Silabe pronunţate cu greu,
cu o periodicitate preocupantă.
Paşi lenţi făcuţi pe lângă patul îngust,
ochi albicioşi, aproape ieşiţi din orbitele lor.
Privire penetrând până şi fibrele textile,
munţi ce se văd doar de la înălţimi mari –
revelaţia vieţii de dincolo.
Un schimb de opinii previzibile,
spuse în pauza apărută între întrebări.
Examinarea vizuală a unui câmp desţelinit,
ţinând capul ridicat deasupra pământului.
Auzul înmagazinând toate notele muzicale,
testament sigilat cu buzele arse.
Silabe pronunţate cu greu,
cu o periodicitate preocupantă.
Paşi lenţi făcuţi pe lângă patul îngust,
ochi albicioşi, aproape ieşiţi din orbitele lor.
Privire penetrând până şi fibrele textile,
munţi ce se văd doar de la înălţimi mari –
revelaţia vieţii de dincolo.
Un schimb de opinii previzibile,
spuse în pauza apărută între întrebări.
Examinarea vizuală a unui câmp desţelinit,
ţinând capul ridicat deasupra pământului.
Auzul înmagazinând toate notele muzicale,
testament sigilat cu buzele arse.
El sello
Sílabas pronunciadas con mucho esfuerzo,
con una frecuencia preocupante.
Pasos lentos, dados cerca de la estrecha cama,
ojos blanquecinos, salidos de sus órbitas.
Mirada que penetra incluso las fibras textiles,
montañas que se divísan desde las grandes alturas:
la revelación de otra vida.
Un cambio de opiniones previsibles, dichas
en una pausa entre las preguntas.
El examen visual de un campo en barbecho,
manteniendo la cabeza por encima del nivel de la tierra.
El oído almacenando todas las notas musicales,
testamento sellado con los labios quemados.
Sílabas pronunciadas con mucho esfuerzo,
con una frecuencia preocupante.
Pasos lentos, dados cerca de la estrecha cama,
ojos blanquecinos, salidos de sus órbitas.
Mirada que penetra incluso las fibras textiles,
montañas que se divísan desde las grandes alturas:
la revelación de otra vida.
Un cambio de opiniones previsibles, dichas
en una pausa entre las preguntas.
El examen visual de un campo en barbecho,
manteniendo la cabeza por encima del nivel de la tierra.
El oído almacenando todas las notas musicales,
testamento sellado con los labios quemados.
*Andrei Langa. Nacido en Mileşti (República de Moldavia) en
1965, Andrei Langa es licenciado en Periodismo y Filología rumana. Entre sus
libros destacan los de crítica literaria Leonard
Tuchilatu. La creación y el destino (1996, premio ACM 1997) y El expresionismo en la poesía rumana: desde
Lucian Blaga hasta Leonard Tuchilatu
(2001), y los poemarios Para cuándo se
van a despertar los dioses (1999) y Copacul
călător / El árbol viajero (edición bilingüe rumano-español, 2007, premiado
por la revista Katharsis). Desde 2001
es miembro de la Unión de Escritores de Moldavia y colabora en el periódico Rumano en el Mundo, que se edita en
Madrid. Actualmente reside en España. Publica el blog http://www.barometrubasarabean.blogspot.com.
Carmina in minima re · 41
Plaquettes coordinadas por Albert Lázaro-Tinaut
www.txtcarmina.blogspot.com
Plaquettes coordinadas por Albert Lázaro-Tinaut
www.txtcarmina.blogspot.com
De esta plaquette se han impreso 60 ejemplares
en los talleres gráficos de Barcelona Digital
el 28 de abril 2014.
Aceasta placheta s-a imprimat în 60 exemplare
la atelierele grafice ale întreprinderii Barcelona Digital
la 28 aprilie 2014.
la atelierele grafice ale întreprinderii Barcelona Digital
la 28 aprilie 2014.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu