EXTRAVÍO (RĂTĂCIRE) de ALI AHMAD SAID ESBER

 

(del blog INFIERNO ALEGRE)

EXTRAVÍO

Perdido, tiro mi rostro al polvo
y a la mañana,
lo arrojo a la locura.
Mis ojos son de yerba y son de incendio.
Mis ojos son banderas y emigrantes.

Perdido, tiro mi rostro al polvo
y a la mañana.
Nazco al fin del camino. Grito.
Y que griten conmigo el camino y el polvo.

¡Qué hermoso es que mi rostro, oh Dios,
se pierda en mí! ¡Qué hermoso que me pierda
yo, colmado de fuego!
¡Oh tumba! ¡Oh final mío
al comenzar la primavera!

RĂTĂCIRE

Rătăcit, îmi arunc chipul în praf

și în zorii zilei de mâine,

îl las pradă nebuniei.

Ochii mei sunt de iarbă și sunt de foc.

Ochii mei sunt flaguri și emigranți.

Rătăcit, îmi arunc chipul în praf

și în zorii zilei de mâine.

Mă nasc la sfârșitul drumului. Țip.

Să strige drumul și praful odată cu mine.

Ce frumos e ca înfățișarea-mi, o Doamne,

să se scufunde în mine! Ce frumos să rătăcesc

eu, cuprins de flăcări!

Oh, tombă! Oh, sfârșit al meu

ce va veni odată cu primăvara!