miercuri, 7 septembrie 2011

Poeme de Antonio Porpetta




Patru poeme din volumul „Pădurea de ciudăţenii”

1

...Să crezi că aceste roze
nu ştiu că sunt trandafiri
şi vor muri fără să afle ceva...

2

Am doar o iubită:
                                                memoria mea.
                     
3

Mă recunosc în toate poemele.
Poemele mele însă au făcut
ca să fiu cel care sunt.

4

Rău în treaba aceasta
e că nicicând nu ştii unde începe
ficţiunea ta şi unde termină
adevărul inventat...
timp în care auzi vocea demenţei
şoptindu-ţi uşor
                                           din umbrele nalte.

Cuatro poemas de “Silva de extravagancias”


                                             

1



…Y pensar que estas rosas

no saben que son rosas

y entrarán en la muerte sin saberlo...

 

2



Tengo sólo una amante:

                                         mi memoria.



3



Me reconozco en todos mis poemas.

Pero son mis poemas los que han hecho

que sea como soy.




4



Lo malo de este oficio

es que no sabes nunca donde empieza

la sincera ficción, y donde acaba

la fingida verdad…

mientras oyes la voz de la locura

llamándote muy leve

                                            desde las altas sombras.

3 comentarii :

  1. Reflexiones sólidas del ser y parecer en la vida. Mi cariño de siempre Andrei.
    Un beso

    RăspundețiȘtergere
  2. Es un poeta de los mejores que ahora tiene España y este poema lo demonstra...

    un abrazo,
    andrei

    RăspundețiȘtergere
  3. Hermosos poemas y bellísimas traducciones, Andrei.

    Un abrazo
    Ana

    RăspundețiȘtergere